Exista patru cuvinte grecesti care exprima
dragostea - stergeos, eros, phileos si agapaos. Stergeos exprima
afectiunea naturala, eros - pasiunea si phileos exprima afectiunea
prieteneasca. Ajungem, acum la al patru-lea cuvant grec, cel
mai folosit in Noul Testament - agapaos. (sau agapao).
Agapao este folosit in formele lui de verb,
substantiv si adjectiv de aproximativ treisute douazeci de
ori in Noul Testament, ceea ce este substantial mai mult
decat stergein sau philein. Si datorita faptului ca Duhul
Sfant i-a inspirat pe scriitorii Noul Testament sa foloseasca
acest cuvant in atatea pasaje, ne vom focaliza studiul asupra
lui. Agapan este dragostea care izvoraste dintr-un sentiment
de pretuire a unui obiect sau persoane, care produce stima.
Acest fel de dragoste recunoaste adevarata valoare a obiectului
ei. Dragostea care a fost exprimata pe cruce venea din inima
lui Dumnezeu, El pretuind fiecare suflet pierdut, care putea
fi transformat in imaginea Fiului Sau preaiubit, prin rascumparare.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu
lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede
in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan
3:16)
Agapao este, deasemenea, dragostea capabila de sacrificiu de sine, sacrificiu
complet care ajunge pana la moarte, sacrificiu facut chiar si pentru
aceia care urasc si se impotrivesc in totalitate persoanei care iubeste.
Acest lucru este descris in Romani 5:7-8:
"Pentru un om neprihanit cu greu ar muri
cineva;dar pentru binefacatorul lui poate ca s-ar gasi cineva
sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin
faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit
pentru noi."
Prima parte a versetului 10 spune: "Caci, daca atunci cand eram
vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau..." Aceasta
este dragostea agapao! Noi umblam pe o cale total opusa cailor lui Dumnezeu,
dusmani Lui si pacatosi si, totusi, Dumnezeu ne-a iubit in asa masura
ca a murit, moarte pecare noi o meritam. El a iubit toata omenirea, cu
toate ca stia ca o mare parte nu vor primi niciodata dragostea Lui, intorcandu-se
de la pacatele lor. Biblia spune ca nu exista nici un om neprihanit (Romani
3.10). Haideti sa nu gandim niciodata ca am avea vreo neprihanire in
noi, care sa merite dragostea lui Dumnezeu. El nu a murit pentru neprihaniti,
ci pentru pacatosi ca mine si ca tine. Aceasta este o dragoste complet
straina felului in care omul iubeste, sau in care ar fi capabil sa iubeasca;
este o dragoste divina. Aceste versete ne spun ca majoritatea nu am fi
capabili de sacrificiu de sine indeajuns sa murim pentru cineva care
este bun si nu merita nimic rau, cu atat mai putin pentru cineva care
este dusmanul nostru. Aceasta depaseste capacitatea omeneasca. In ce
priveste dragostea agapan, dragostea fata de noi insine este mult mai
mare decat dragostea fata de altii. Noi iubim pentru ca vrem sa fim iubiti.
Este o dragoste egoista.
Pentru a intelege cu adevarat dragostea agapao,
priveste spre cruce, nu inceta sa o faci, si nu inceta sa-I
ceri lui Dumnezeu sa-ti descopere dragostea pe care a aratat-o
acolo. Pentru ca este centru crestinismului si sursa vietii.
"Voi erati morti in greselile si pacatele
voastre, in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia,
dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum
in fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara,
cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam
voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram
din fire copii ai maniei, ca si ceilalti. Dar Dumnezeu, care
este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care
ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a
adus la viata impreuna cu Cristos (prin har sunteti mantuiti).
El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impeuna in locurile
ceresti, in Cristos Isus..." (Efeseni 2:1-6)
Care este ideea pe care v-ati facut-o despre caracterul lui Dumnezeu?
Cred ca multi oameni Il vad pe Dumnezeu ca fiind judecatorul lor, care
urmareste tot ceea ce ei fac, niciodata nefiind multumit de viata lor.
Ar parea ca cu cat ne straduim mai mult sa Il multumim, cu atat mai mare
este esecul nostru si ne atarnam de gat condamnarea, asteptand ca judecata
lui Dumnezeu sa cada asupra noastra. Ii auzim pe altii spunand ca El
este un Dumnezeu al dragostei, dar nu putem cu adevarat sa intelegem
cum ne poate El iubi, cand Ii gresim atat de mult.
Cred ca trebuie sa ne oprim sa incercam a castiga
dragostea lui Dumnezeu si sa ajungem la concluzia ca nu este
nimic bun in noi, nimic care sa merite dragostea Lui. Multi
dintre noi au aceasta idee despre "crestini buni" si "crestini
mai putin buni" si ca Dumnezeu ii iubeste doar pe "crestinii
buni". Ca urmare, incercam sa fim un "crestin bun" pentru
ca Dumnezeu sa ne iubeasca si, deobicei, nu reusim sa ne
incadram in standardul de "bun crestin" pe care
noi il stabilim si ca rezultat ajungem sa simtim ca Dumnezeu
este suparat pe noi si nu ne iubeste. Nu vreau sa incurajez
pacatul prin asta. Incerc doar sa arat ca dragostea lui Dumnezeu
nu depinde de ceea ce noi facem, sau de vre-o calitate pe
care o avem. Noi nu vom putea fi niciodata destul de buni
ca sa castigam dragostea lui Dumnezeu, pentru ca dragostea
lui Dumnezeu nu poate fi castigata. Dragostea Lui este neconditionala
si nelimitata. Trebuie sa intelegem acest lucru inainte de
a putea experimenta dragostea Lui fata de noi.
"Si dragostea sta nu in faptul ca noi
am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi
si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele
noastre" (1Ioan 4:10)
Cand incepem sa intelegem dragostea neconditionata, capabila de orice
sacrificiu pe care Dumnezeu o are pentru noi, vom vrea sa facem bine;
vom vrea sa fim placuti lui Dumnezeu. Nu sa incercam sa Ii castigam dragostea,
ci datorita dragostei pe care El o are pentru noi.
"Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit
intai." (1Ioan 4:19)
" Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi;
si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati." (1Ioan 3:16)
Acesta este caracterul lui Dumnezeu - dragoste neconditionata, capabila
de orice sacrificiu. O iubire care depaseste orice cunostinta (Efeseni
3.14-19). Fie ca sa cautam sa intelegem largimea, lungimea, inaltimea
si adancimea dragostei lui Dumnezeu pentru ca sa putem fi umpluti cu
toata plinatatea lui Dumnezeu.
|
